Începem să pierdem dinții de lapte undeva în jurul vârstei de 6 ani. Primii apăruți vor fi și primii dați dispăruți.  Artileria grea, dentiția permanentă se concluzionează cu încolțirea misticilor molari de minte care, în mod cert nu vor atrage cunoștințele precum magneții, la fel cum extracția lor nu ne va scoate din minți.

Anatomia zâmbetului

Dinții variază ca mărime, formă și locația lor în mandibulă/maxilar. Aceste diferențe le oferă ocazia de a lucra împreună pentru a te ajuta sa mesteci, să articulezi, să zâmbești. De asemenea, ei modelează forma feței. La naștere, gingiile noastre sunt înarmate cu 20 de dinți primari – sau de lapte, cum obișnuim să îi numim, care încep să erupă 6 luni mai târziu. Acești muguri încep să cadă începând cu primele zile ale școlarului urmați de ceilalți, pe toată perioada copilăriei. Până la vârsta de 21 de ani, toți cei 32 de constituenți ai dentiției permanente trebuie să-și fi făcut simțită prezența.

Dinții încep să se dezvolte în perioada fetală. O nutriție echilibrată și completă a mamei pe întreaga perioadă a sarcinii este esențială în asigurarea unei evoluții favorabile a dentiției. Dieta mamei trebuie să conțină doza corespunzătoare de calciu, fosfor, vitaminele C și D.  Medicamente precum tetraciclina trebuie evitate în perioada prenatală pentru că pot cauza decolorarea permanentă a acestora.

Există 4 etape principale ale dezvoltării dentiției:

1. În perioada fetală, la aprox. 6 săptămâni se formează substanța de bază ce va forma dintele
2. Apoi, țesutul ce-l va înconjura se constituie în perioada lunii 3-4 de gestație
3. După naștere, următorul pas este erupția propriu-zisă a dintelui primar
4. În fine, căderea dinților de lapte și înlocuirea lor cu dentiția permanentă.

Fiecare dinte are patru componente principale:

• Smalțul – învelișul exterior al dintelui și cel mai dur material din corp
• Dentina – stratul interior și elementul principal al dintelui
• Pulpa – nucleul central, alcătuit din țesut moale
• Rădăcina – partea inferioară ce-i asigură durabilitatea, conectându-l la sursă (mandibulă/maxilar)

Pentru că fiecare copil este diferit, perioada primei erupții dentare se întinde între lunile 6-12 de viață. Cea mai mare parte a lor vor fi răsărit până la vârsta de 4 ani. Tendința generală este ca fetițele să intre primele în posesia lor.

De obicei, primul dinte răsărit este un mijlocaș al mandibulei, cunoscut sub numele de incisiv central, urmat de un al doilea incisiv central. Apoi, maxilarul primește zestrea de incisivi superiori. Patru molari gardieni vor asigura măcinarea și mestecarea, urmați de amenințătorii canini, care se vor ocupa fidel de sfâșiere.  După ce copilul atinge vârsta de 2 ani, cei patru molari secundari – ultimii mohicani ai dentiției de lapte, vor întregi tabloul dentar.

Dentiția primară este formată din 20 de componenți. Uzual, un dinte erupe la fiecare lună, imediat ce primul își face apariția. Există un interval firesc între fiecare membru nou venit și cel deja instalat, acesta conferindu-le un spațiu personal mai-marilor lor, dinții permanenți, pentru o dezvoltare favorabilă.

Nu te panica dacă schema dentară a copilului tău nu urmează întrutotul informațiile de mai sus. Dacă dinții întârzie să apară la un an de la momentul așteptat, e recomandat să vizitezi un medic dentist pentru a te asigura de evoluția lor normală.